Bornele fostei granițe de stat a României Mari cu Polonia și Cehoslovacia din perioada interbelică au devenit în ultimii 20 de ani atracția turiștilor români și străini care urcă în Munții Maramureșului, încântați să descopere reperele unui trecut nu foarte îndepărtat al țării, dar mai puțin cunoscut.
Marea majoritate a bornelor mai pot fi găsite în locuri greu accesibile sau acoperite de vegetație de-a lungul actualei frontiere româno-ucrainene, în zona montană, la altitudini de aproximativ 2.000 metri.
Începând cu anul 1996, mai ales turiștii din Cehia și Polonia au manifestat un interes deosebit față de bornele care defineau fosta graniță a României cu vecinii. După retrasarea graniței respective la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, în locul Cehoslovaciei și Poloniei apărând URSS, pare surprinzător că în interiorul graniței române au rezistat până după 1990 bornele de frontieră, unele montate pe munte încă din anul 1914. Turnate în fontă, inscripționate în limbile română și franceză, bornele au rezistat timpurilor și istoriei, devenind un punct de atracție inedit îndeosebi pentru turiștii străini, iubitori ai turismului istoric, căutători de artefacte.
„Din anii ’90, odată cu deschiderea României, turiștii din Cehia și Polonia au început să urce în Munții Maramureșului, în zone altădată neinteresante pentru turiști, iar pentru români și localnici și mai puțin, căutând vechile borne de frontieră. Unele borne le-am găsit și eu, patrulând zona de responsabilitate a frontierei române, altele au fost găsite de colegii mei la altitudini de aproximativ 1.800 de metri. Altele le-am descoperit întâmplător, unele acoperite de vegetație, jnepeniș, în locuri care probabil defineau vechea graniță a României. Am rămas surprinși că în cei peste 45 de ani cât a durat comunismul, bornele din fontă au rămas neclintite pe munte deși lumea se schimbase radical după război”, a spus comisarul șef în rezervă fost șef al Sectorului Poliției de Frontieră din comuna Poienilor de sub Munte, Dorel Rățanu.
Turiști străini vin anual pe munte, înarmați cu hărți foarte precise, unii îmbarcați cu jeepuri pentru a ajunge cât mai ușor pe piscuri, alții străbat pe jos din comuna Repedea sau Poienile de sub Munte zeci de kilometri pentru a ajunge până în apropierea graniței și a se fotografia cu prețiosul trofeu greu de descoperit. Unele hărți precizează amplasarea bornelor de-a lungul graniței, însă majoritatea sunt greu de descoperit la mai bine de 100 de ani din momentul montării, iar altele au fost scoase de localnici și duse acasă. Călătorii străini care iubesc genul acesta de aventură au îmbinat ieșirea pe munte cu raftingul pe râurile montane, iar alții trec și dincolo, în Ucraina, pentru a vedea celebrul castel „Cerna Hora” din Carpații ucraineni.
Un punct de atracție bine conservat îl reprezintă borna Regatului României cu Polonia și Cehosolovacia, „Triplex Confinium” situată pe vârful Stogu (1.649 metri), pe actuala graniță româno-ucraineană. „E una dintre puținele borne de graniță a Regatului României care se păstrează în condiții excepționale, o bornă imensă din beton unde se află inscripționate cele trei întâlniri ale graniței. Din locul acestei borne, frontiera română șerpuiește de-a lungul munților la altitudine înaltă. Foarte vag se mai poate descifra de pe piscurile înalte vegetația tăiată care definește fosta fâșie de graniță și, din loc în loc, puținii stâlpi ai vechii granițe”, a mai spus Dorel Rățanu.
De altfel, istoria locală a grănicerilor români a marcat după cel de Al Doilea Război Mondial reașezări care la un moment dat, din cauze prea puțin cunoscute, au dus la reamplasarea pichetelor unde lucra personalul militar și trupa, abia în anul 1972 fiind date în folosință noile pichete care au rămas active până după anii 2000, când poliția de frontieră a trecut printr-un nou proces de reorganizare. Din nefericire, locul primelor pichete grănicerești din Munții Maramureșului, situate la mai puțin de 1 km de fâșie sunt aproape necunoscute, iar fostele pichete au fost abandonate și distruse de localnici, deși autoritățile comunelor Repedea și Poienile de sub Munte afirmau că ar fi dorit să preia pichetele pentru a le transforma în cabane turistice.
Deși zona — Repedea, Poienile de sub Munte, Ruscova, Valea Vișeului — deține un potențial turistic imens prin turiștii străini și români care vin în fiecare vară pentru a redescoperi bornele de frontieră ale României interbelice și a se minuna de frumusețea peisajului, nu poate fi pus în valoare într-un mod adecvat deoarece lipsesc locurilor de cazare.
CJ Maramureș a avansat în urmă cu un an de zile intenția deschiderii unui nou punct de frontieră în comuna Poienile de sub Munte, localitate situată la poalele Munților Maramureșului, punct care ar urma să facă legătura cu o localitate din Ucraina, însă ideea a rămas doar în stadiul de proiect propus fără o perspectivă imediată.
Însă bornele de frontieră ale bătrânei Românii continuă să rămână ascunse pe vârful munților, ferite de brazi și iarba înaltă, pe o hartă imaginară ce stârnește pofta de aventură a drumeților.